vineri, 8 aprilie 2011

Mama domnului Breban şi generalul Pleşiţă

Habar n-am dacă dialogurile între generalul de securitate Pleşiţă şi prozatorul Nicolae Breban sunt note informative în sensul clasic de turnătorii. Iarăşi habar n-am dacă ele au adus vreun prejudiciu lui Ţepeneag, Goma ori Monicăi Lovinescu. Nici despre rapoartele lui Ion Besoiu nu am o părere la firul cu plumb. Am citit şi notele sau dialogurile pe care Ion Groşan le dădea sau le purta cu Securitatea. Nici despre ele, desigur, nu am nicio părere. Mulţi dintre cei cu care stau de vorbă nu au o opinie, dar îşi dau cu părerea. Unii sunt dispuşi să-i acuze, alţii să minimalizeze importanţa relaţiilor pe care nişte scriitori, oameni de teatru, iluştri eseişti sau redactori (se aude că surprizele nu se vor sfârşi aici!) le aveau cu Securitatea. Când se apără, toţi sunt convingători: unii erau în funcţii de conducere şi era normal ca securistul instituţiei să vină şi să întrebe de una de alta, iar ei erau obligaţi să răspundă, alţii erau în trecere pe lângă un sediu al Securităţii şi au intrat să dea bună ziua, alţii, dimineaţa, sunau să salute şi să mai schimbe impresii cu un tovarăş colonel sau general. Unii au dat note informative de frică, alţii pentru că nu li se părea nimic în neregulă să răspundă unor întrebări. Deocamdată din nicio notă d-asta apărută în presă nu rezultă că ar fi trimis pe cineva la închisoare sau, doamne fereşte, la moarte. De aici, concluzia firească, de bun simţ că oamenii nu au făcut rău nimănui. De aici, că astea erau vremurile şi, deci, a mai discuta acum ce a fost nu îşi mai are rostul.
În ceea ce mă priveşte, eu cred foarte tare că şi deconspirarea informatorilor şi publicarea notelor informative sunt necesare. Nu ştiu dacă pentru alţii sunt, dar pentru mine – da. Pentru că vreau să ştiu în ce lume am trăit, vreau să înţeleg, măcar acum!, ce nu înţelegeam pe atunci, vreau să ştiu dacă o luasem razna gândind mai mereu că există ceva subteran în promovarea unuia sau altuia, că faptele nu sunt întâmplătoare, că există o altă lume decât cea pe care o vedeam, o ştiam, o pipăiam eu. Ei bine, da: era o lume a lor şi o lume a noastră. Existau oameni care fără să ştie prea bine ce e aia Securitatea se înfricoşau numai la gândul că instituţia s-ar putea interesa de el, că mulţi dintre români habar n-aveau cum arată un securist în carne, oase şi grade, că mulţi români nu vedeau ştăbărimea de partid, de stat şi de Securitate decât la mitingurile populare, de departe, de foarte departe, sau la televizor, trucate, foarte trucate, extrem de trucate.
Există în transcrierea convorbirilor pe care domnul Breban le are cu tovarăşul Pleşiţă un moment emoţionant. Îl redau întocmai pentru a nu-l deforma, pentru ca nu cumva lipsa mea de talent să-l sece de sensibilitatea şi de profunzimea lui.

B: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta şi zice:"Bine, bine cu Goma, dar cu cartea ta cum rămâne?" şi zic: "uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar" şi mama mi-a spus acum în bucătărie "să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta".

P: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama. "

E o scenă pe care cred că nici marele prozator Nicolae Breban nu ar fi putut să o scrie aşa de bine. Sigur, probabil că vigurosului prozator i-ar fi trebuit vreo două-trei sute de pagini, dacă nu cumva un roman de vreo şase, spre a ne transmite această profundă relaţie cu Puterea, de subtilele relaţii mamă-fiu, cu o mamă coborâtă parcă din “Mioriţa” noastră străbună foarte adaptată vremurilor noi (“măicuţă bătrână, cu brâul de lână/ Pe ici, pe colo alergând, pe toţi întrebând: / Dar lui Nicolae. cartea când i-apare ?” ), cu un general de Securitate ştiind şi el dureros ce e mama de scriitor (« sărutări de mâini lui mama »). Care organ de represiune Securitatea, oameni buni, care fiorosul securist Pleşiţă, fraţilor?! Ia, acolo şi el, o bucată de humă din România, duios, sensibil şi feciorelnic de lăsa ochii-n jos când cineva îi mulţumea. Mai poate zice cineva ca Securitatea nu apăra valorile noastre naţionale şi europene, că tovarăşii Burtică nu interveneau pentru ca o carte valoroasă, foarte valoroasă, cea mai valoroasă să “meargă la tipar”?
Ştiu însă că şi iubirea şi duioşia se revarsă asupra unui singur om, iar prin el iubeşti, drăgăleşti întreaga umanitate. Fapt ce mă face să cred că, şi dacă era vorba de mama, tovarăşul Pleşiţă la fel de duios s-ar fi arătat (ce rău îmi pare că am aflat astea după moartea mamei, ce bucurie, ce înseninare i-aş fi adus spunându-i că tovarăşul Pleşiţă i-a transmis sărutari de mâini, sigur, nu ei personal, ci, transmiţându-i mamei domnului Breban e ca şi cum ar fi transmis tuturor mamelor de scriitori din ţara asta, deşi cred că mama nu a auzit în viaţa ei de Pleşiţă şi că, suspicioasă cum era la orice compliment venit de la un bărbat după ce rămăsese văduvă, mi-ar fi zis vreo două cu coada de la mătură, în amintirea vremurilor bune şi cam şturlubatice din copilăria mea), că tovarăşul Burtică la fel ar fi intervenit şi pentru cartea unui alt scriitor, pentru că, nu-i aşa, comunismul oferea egalitate de şanse tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România.
Mai e ceva care mă preocupă (de data aceasta ca romancier): cum a avut loc această apropiere tandră, duioasă între Nicolae Breban şi tovarăşul Pleşiţă, ce şi-or fi spus la prima, la a doua întâlnire, cum or fi schimbat numerele de telefon, ce îşi spuneau ei când tovarăşul Pleşiţă ştia că T.O. (tehnica operativă, aia de înregistrare) era oprită. Oare îi spunea cu duioşenie domnului Breban “măi, Nicule”, avea păreri tovarăşul Pleşiţă despre literatura domnului Breban, putea domnul Breban să-i influenţeze gusturile literare ale viitorului general Pleşiţă. O fi avut vreo influenţă, în general, tovarăşul Pleşiţă în lumea literară? Iar ea, această lume literară, ştia că domnul Nicoale Breban suna la Pleşiţă, aşa, de bună dimineaţa şi să-i spună că i s-a umflat piciorul? Am eu o aşa bănuială că nimeni, niciun critic, niciun cronicar din lumea literaricească nu ştia, nici măcar nu bănuia astfel de prea cinste fapte ale domnului Breban. Pentru că, altfel, nu ar fi scris atât de cârcotaşi la adresa romanelor strălucitului prozator. Păi ce, credeţi că e simplu să simţi peste umărul tău (şi să rămâi obiectiv, integru, rece, olimpian) privirile de expert ale tovarăşului general de securitate Pleşiţă?! Ce noroc pe capul lor ca nu au ştiut şi s-au salvat astfel chiar şi de la micile compromisuri izvorâte din micile slăbiciuni ale firii umane!

16 comentarii:

  1. Extraordinar articol! Devastator. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun de tot. Nici eu nu cred că merită să mai dai atenţie micilor convorbiri decât în măsura în care au pricinuit vreun rău cuiva, deşi una e să convorbeşti cu ofiţirul şi alta să semnezi cu pseudonimul. Stau şi mă întreb, ca şi tine, dacă nu cumva plusul de notă bună la critică era dat şi datorat şi lui nea Secu ?!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim
    Nu, plusul nu era de la Secu. Breban a fost foarte atacat după "Bunavestire", iar mulţi critici şi-au pus pielea la bătaie pentru el…

    RăspundețiȘtergere
  4. Tuturor: credeti-ma ca m-as fi lipsit bucuros de un astfel de subiect, dar nici sa ma fac ca nu exista n-as fi putut!
    Multam, Florin, de apreciere!

    RăspundețiȘtergere
  5. Don Florin Iaru, Bunavestire, editată de Jacoban, cel puţin prima jumătate a ei, este o carte bună, dar trebuie să recunoşti şi mneata că Oncle Secou îi miluia pe unii autori în detrimentul altora. Ian gândeşte-te că ai fi făcut disidenţe de-astea, cu Burticică !

    RăspundețiȘtergere
  6. Puteti sa va postati linistit numai comentariile de felicitare. Asta nu schimba cu nimic natura josnica a modului dvs. de abordare a ''subiectului''.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce vi se pare asa josnic, doamna?

    Faptul ca dnul Breban avea "tandreturi" cu Securitatea, sau faptul ca niste "nenorociti" de scriitori ca Stan au sesizat asta...? Nu prea ma prind, sincer!

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai...luati coagulate, domnu' anonimu'...ca sa va prindeti...!

    Eu nu cu dvs. ''vorbeam'', ci cu distinsul autor (pe care de ce-l jigniti asa, numindu-l ''nenorocit''???)...care a sesizat crenelul unei abordari originale... Mama moarta a domnului Breban ramasese nemurdarita inca de balele celor care s-au sesizat abia de curand ca Nicolae Breban a fost urmarit de Securitate si nu avea cum sa traiasca si sa scrie/publice in Romania fara sa aiba acordul sistemului, ca a fost un caz special de opozant al regimului comunist, care merita studiat, caruia i se pot gasi si lumini si umbre, dar in niciun caz tratat cum fac unii dintre detractorii sai lipsiti de onoare.

    RăspundețiȘtergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Corecturi
    ai (nu ao)
    mama (nu maam)
    R (nu r)
    In rest, voua chiar nu av e un pic de rusine?

    RăspundețiȘtergere
  11. Am eliminat, din neatentie) postarea care spunea asa:
    Stimata Sanda,
    ai o aura cristica.
    Mama mea nu il stia pe generalul Plesita. Mama ta - da?
    Esti lipsita de bun simt cand crezi ca a reproduce un dialog (autentic, pentru ca nici tu,in acest comentariu, nici dl NB nu l-a negat)emotionant, tandru, calduros intre un tovaras securist si o mama il au prin intermdeiul fiului poate fi o murdarire.
    E murdara gandirea ta care vede murdarii in orice.
    Si cat de murdara e ascunderea sub un nume (anonim ca si anominul pe care il incriminezi) penttru a-ti varsa balele (fie ele si de admiratie!)

    RăspundețiȘtergere
  12. Stimate domnule romancier Stan,

    De ce tulburati postarile? Ca nu se mai stie cine cu cine vorbeste.... Oricum, si dvs. va cam tremura mainile de la otrava ce vi se revarsa din ''pana''...(''In rest, voua chiar nu av e un pic de rusine?'')...Ca sa nu mai vorbesc de incoerenta si balbaiala fiului mamei preacurate, a anonimului care singur se incrimineaza...Dialogul nu a fost reprodus aici, ci comentat intr-o maniera care lasa sa se inteleaga altceva decat adevarul.

    RăspundețiȘtergere
  13. Gata, plimba-ti balele pe la alte usi!
    Daca te cheama Sanda, asta nu inseamna ca nu poti avea aura ceistica! Esti usurel penibila ascunzandu-te sub nume de coafeze! Sau poate chiar esti! (coafeza, desigur! de imagine))

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu cea mai mare placere o sa va ajut sa va aranjati si dvs. imaginea...Tuns? Ras? Frezat? Am chiar si o penseta speciala pentru parul din nas...

    Daca mama dvs. traieste, sa va asigurati ca Dupa.... nu ajunge alaturi de generalul plesita...ca altfel, cuvintele dvs. vor cadea foarte prost la Judecata de Apoi...

    RăspundețiȘtergere
  15. La taclale cu Plesita veti sta voi! Vad ca deja sa simtiti singuri fara el!

    RăspundețiȘtergere

 
©Constantin Stan 2009. Toate drepturile rezervate.