"Mama ei de nemernicie romaneasca"

Se sarbatoresc o suta de ani de la nasterea
lui Constantin Noica. Bogatei bibliografii dedicate operei si vietii filosofului se vor adauga in acest an numeroase alte titluri. Unele mai inspirate, altele mai putin, dar nu asta conteaza. Important e sa invatam pas cu pas sa ne aducem valorile in prim-planul vietii noastre culturale si sa ne insusim invatamintele lor. Si sa ducem la implinire proiectele lor. Unul dintre proiectele care aproape l-au obsedat pe Constantin Noica a fost facsimilarea manuscriselor eminesciene. „Aici este un laborator, daca vreti, este subsolul geniului lui, daca vreti, este haosul germinativ", scria Noica.

De la donarea lor de catre Maiorescu la inceputul secolului XX, cele 14.000 de pagini s-au deteriorat incetul cu incetul astfel incat la un moment dat „ele nu mai puteau fi nici macar privite fara riscul de a le distruge aproape de tot", dupa cum zicea academicianul Eugen Simion. Au fost mai multe incercari, intinse pe vreo 40 de ani din viata lui Constantin Noica, de a gasi o modalitate de a le facsimila. De a gasi o modalitate in toate sensurile; de la aflarea unei tehnici care sa redea fara a altera manuscrisul pana la sustinerea financiara a unui astfel de proiect. Au fost multe piedici, au fost multe retineri pentru ca asa cum s-a vazut din timpul vietii sale pana la vremurile noastre detractorii lui Eminescu sunt cel putin la fel de aprigi ca si admiratorii sai.Cele 44 de caiete cu manuscrise au fost
facsimilate. Lucrarea a inceput in 2004 si s-a incheiat de 15 iunie, ziua poetului, anul acesta. Ducerea unui proiect pana la capat, in conditiile in care noi, romanii, nu excelam la asa ceva, ar fi trebuit sa fie un moment de sarbatoare. Numai ca au aparut contestatarii. Si cel mai ciudat e ca ei au aparut din zone culturale, negand insasi valoarea demersului, si, sugerand, prin asta, negarea valorii manuscriselor eminesciene. Lor li s-a asociat, extrem de bizar, un om de afaceri din Timisoara care a facut un denunt penal la DNA impotriva ordonatorului de proiect, profesorul Eugen Simion. Motivul denuntului „cheltuirea nejustificata a banului public". Am citit argumentele partilor aflate in conflict. Este clar ca avem a face cu o mistificare din partea celor care au facut denuntul. Si o rea-credinta din partea celor ce au preluat otova acuzele. Profesorul Eugen Simion aduce probele indubitabile ale actelor contabile care arata ca de exemplu nu s-au cheltuit 2,41 milioane dolari ci numai ceva peste 900.000. Ca o buna parte a lor s-a reintors la buget prin tiparirea caietelor la Monitorul Oficial. Ca profesorul nu a primit nici un leut pentru munca de coordonare. Ca Mircia Dumitrescu, cel care a reusit sa afle o tehnica impecabila de a reproduce manuscrisele, a lucrat si el cu o echipa de studenti neplatiti.Mi-am pus si am ramas cu intrebarea: 
de ce acest denunt? Care sunt resorturile unei astfel de campanii. Nu vad alt raspuns, mai concret si mai aducator de lumini, decat „mama ei de nemernicie romaneasca".