Final (de alegeri)

Patru luni epuizante s-au încheiat mai degrabă cu o criză de luciditate decât cu un apocaliptic moment de amărăciune. Am decis la 1 august să particip la alegerile de la Uniune. Proiectul a fost fundamentat pe imaginea din media a Uniunii, pe consultarea legilor din alte ţări privind creaţia şi asociaţiile de creatori. Deloc pe informaţii venite din interiorul Uniunii. Ca şi în alte segmente ale societăţii româneşti, informaţiile sunt proprietatea celor aflaţi la putere. După cum tot ale celor aflaţi în frunte sunt resursele umane, materiale, baza logistică. După 17 iunie, data ultimului Consiliu, Comitetul Director şi Preşedintele au rămas în funcţie pentru a pregăti alegerile. Adică, au încuiat Uniunea şi şi-au văzut de propria campanie electorală. Alegerile nu se câştigă în ziua votului, alegerile se câştigă bătând drumurile ţării spre a te asigura că la Bucureşti, la conferinţă, vor veni cei care te vor vota. Întregul aparat al Uniunii s-a pus în mişcare pentru aceasta: pentru că altfel nu vad de ce s-ar deplasa directorul general (adică administraţia!) Uniunii la alegerile filialelor din ţară, nu înţeleg de ce suite întregi ale conducerii au ţinut morţiş să fie prezente la filiale cu câte 50 de membri. La adunarea generală a Filialei Bucureşti, conducerea USR n-a venit. N-a venit pentru că avându-şi omul lor cu oamenii lui plantaţi acolo era plictisitor să se mai tragă sfori. Până la urmă, nimeni nu ştie câţi electori ar fi trebuit să vină la Buucreşti: dacă în sală au fost anunţaţi 397, atunci înseamnă că toţi membrii USR au plătit cotizaţia, dacă toţi au plătit cotizaţia asta înseamnă că şi toţi de la proză la Bucureşti au plătit-o, deci noi, prozatorii bucureşteni, ar fi trebuit să avem în sală 52 de electori. Au fost trecuţi pe listele de votanţi 40. Cei 12 înlocuitori fac parte probabil din ceea ce se cheamă turişti electorali. Bob cu bob se fac voturile. Şi ele au fost exact (unul sau două în plus!) cât să nu se intre în turul al doilea. Abia după ce-a câştigat, Manolescu a anunţat poporul că era sigur că o să câştige. Cu un partid în spate, sigur că era sigur. Pe la preşedinţia României pierdea cu multă râvnă, după cum şi în faţa lui Eugen Uricarula Uniune a pierdut la fel de cuminte acum două mandate.
Acum, după alegeri, probabil că USR va reveni la ceea ce a fost înaintea alegerilor : nişte birouri goale, pustii, care se mai animă doar când sună şeful de la Paris !