„Riscăm să devenim o formă fără fond"

Luni, 23 noiembrie, oamenii de litere decid noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR).
Şapte întrebări pentru candidaţii la preşedinţia Uniunii Scriitorilor:

1 Ce mai reprezintă Uniunea Scriitorilor astăzi; ce ar trebui să reprezinte? 
2 Ce salariu are un preşedinte al USR? 
3 De ce candidaţi? 
4 Ce nu merge acum la USR? 
5 Ce demersuri bune pentru scriitori există în momentul de faţă? 
6 Ce propuneri aveţi? 
7 Ce avantaje aţi avea ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România?

1 Uniunea Scriitorilor din România este o instituţie ce a cunoscut în decursul ultimilor 20 de ani trei crize majore: criza de legitimitate, criza de imagine şi criza managerială. Adică a fost contestată ca fiind o insitituţie de sorginte comunistă, i s-a deteriorat imaginea prin diminuarea imaginii membrilor săi, a risipit rapid resurse financiare şi materiale fără să pună nimic în loc. Cu toate acestea, USR reprezintă azi o instituţie de interes public şi singurul repezentant al breslei în raport cu instituţiile statului.

2 Cred că singurul care ştie ce salariu are un preşedinte al Uniunii este preşedintele, încă în exerciţiu, Nicolae Manolescu.

3 Candidez ca să îmi pun în practică un proiect amplu - dar şi de durată - de reformare a Uniunii Scriitorilor din România.

4 Toate merg, dar ori merg prost, ori într-o direcţie greşită. Riscăm să devenim o imensă formă fără fond: avem mecanisme democratice - Consiliul USR, Comitetul Director -, dar care nu funcţionează sau au fost „omorâte" prin formalism, avem director de imagine care habar nu are cum să facă imaginea Uniunii, avem proprietăţi care nu produc, avem un preşedinte cu delegaţie, care stă la Paris o lună şi o singură zi la Bucureşti.

5 Demersurile bune vizează componenta sindicală şi mai puţin cea profesională. Au fost obţinute câteva drepturi pentru scriitori - indemnizaţiile, salariile de merit -, se asigură, cât de cât, ajutoare sociale, funcţionează, tot cât de cât, casele de creaţie la preţuri modice pentru membrii Uniunii. Această componentă socială face Uniunea atractivă pentru o parte (mai vârstnică) a scriitorimii şi deloc atractivă pentru tinerii scriitori.

6 Proiectul meu vizează reformarea instituţiei, pornind de la ceea ce are Uniunea, chiar dacă în fază de conservare, capitalul de imagine. O imagine respectată şi respectabilă va face şi instituţia un partener - social, cultural - respectat şi respectabil. Mai apoi, îmi propun ca Uniunea să fie, împreună cu celelalte uniuni de creaţie, un agent de lobby legislativ. Avem nevoie de legi care să creeze cadrul în care ne exercităm profesia: Legea Dreptului de Împrumut Public, Legea timbrului literar privind literatura clasică, Legea sponsorizării în cultură, lege care să reglementeze direcţionarea subvenţiilor direct către autor nu către edituri sau biblioteci. 

7 În actualele condiţii, aş avea avantajul de a intra în conştiinţa colegilor ca reformator al Uniunii Scriitorilor din România şi de a transforma o colectivitate, deocamdată divizată, într-o breaslă la care tinerii să adere nu din interes, ci din mândria de a-i aparţine. Dacă întrebarea vizează avantajele profesionale sau materiale ale funcţiei, vă spun că funcţiile administrative nu creează valori şi că USR nu este atât de bogată încât să producă, prin consecinţe, bogăţii individuale. 


cititi si pe: http://www.adevarul.ro/c_reforma_in_USR_0_156584362.html