Marele meu prieten Mircea

Surâsuri de invidie

de Mircea Bârsilă

Amarele noastre surâsuri de invidie – ale celor trecuţi 
de cincizeci de ani – la gândul obşnuirii căprioarelor
cu prezenţa, prin munţi, a cabanelor pentru vânători.
O să ne preschimbm şi noi în tăuni sau brotăcei
verzi şi care sar prin iarba jilavă, atingând-o succesiv
  cu pieptul. Vom pleca.
  O să ne despărţim de noi înşine
Vom apune. Iată, sunt nopţi când vine sfârşitul,
sub chipul unui gândac, din întunericul de sub paturi,
şi tot ca un gândac negru –şi care nu a găsit ce căuta –
se face, din nou, nevăzut. O să ne preschimbăm şi noi
  desigur, în altceva – aşa este jocul –
şi poate ca nu a mai rămas mult până atunci. Ar trebui
  să ne luăm adio de la porumbeii de pe acoperişuri.
Ar trebui să fim gata, în orice moment, de plecare.
  vine tot mai des cucuveaua
şi îşi cântă, oţărâtă, de câteva ori, pe-o ulucă,
atât de hulitul ei cântec. Aş utea să schiţez şi eu,
în noapte, ascuţite tipete, din pricini strict păsăreşti.
  Aş putea să ating şi eu, în noapte, iarba jilavă,
cu pieptul – înrolat, fără soldă, în oastea risipită
a brotăceilor, Vom pleca, vom spune şi poate că ziua
- ziua aceea! – nu este prea departe. Nu-i aşa, pasăre
hulită a nopţii? Nu-i aşa, noapte,scurtă noapte
  de august şi de stele
aşteptând să fie alăptate, dimineaţă de dimineaţă,
în zori: soarele scoate apă din mare, într-o vadră legată
  cu o frânghie
şi o dă de băut aştrilor, tuturor aştrilor, unul după altul.

Poezia face parte din volumul “Monede cu portretul meu” ce va fi lansat, alături de romanul meu “Trăieşte şi mergi mai departe”, marţi, 10 noimebrie, orele 14 la Sala Oglinzilor din Sediul Uniunii Scriitorilor din România, Calea Victoriei 115. Cele două volume au fost premiate la concursul naţional “Literatura modernă", Piteşti, 2009.