Sunt dimineţi când te poţi trezi cu gândul, sincer, neconvenţional, că trebuie să-i mulţumeşti unui om. Simţi, poate, că nu e datorie, o formalitate, chiar un calcul, ci aşa pur şi simplu. E o fărâmă de gând care te-a bântuit şi care acum se întrupează în acest impuls. De când am plecat din Satu Mare s-a ivit acest gând al mulţumirii ce se va îndrepta către Valer Marian şi Crina Dunca, spre Voicu D. Rusu şi Florin Pop, către Mircea Ardelean şi Mihai Bledea, Dimitrie Păcuraru şi Marian Voicu, oficialităţilor sătmărene – Csehi Arpad şi Iuliu Ilyes, Mircea Govor şi Adrian Ştef, Ioan Viman şi Octavian Petric, publicului admirabil, prietenilor de demult şi prietenilor pe care ni i-am făcut în acele zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu