Mi-a facut mare placere premiul revistei "Luceafarul de dimineata" din doua motive: mai intai ca de revista ma leaga 40 de ani din existenta ei literara, mai apoi ca laudatio-ul a fost al lui D.R. Popescu. A fost o incantare ca Derepe a evocat primul meu premiu literar, cel de la Festivalul artei studentesti, din 1974, acordat de un juriu alcatuit din domnia sa, Eugen Simion si Constantin Chirita. Eram student, eram la Oradea, era sfarsitul unei perioade exuberante si inceputul uneia extrem de dificile: cand m-am intors de la Oradea l-am aflat pe tata in spital, unde avea sa se si sfarseasca pe 6 mai, apoi a venit Legea repartitiilor care prevedea obligativitatea stagiului in productie (si astfel m-am trezit aruncat profesor de franceza la dracu-n praznic) si anii de chin de naveta si ganduri de a renunta la literatura. Proza citita la Oradea se numea "Paranteze". L-a entuziasmat pe DR Popescu dupa numai cateva paragrafe. Nu o mai am. Am pierdut-o asa cum am mai pierdut multe altele in viata (nu numai texte). Mi-au readus aminte de acel text cuvintele transmise de DR Popescu cu care am ramas in atat de bune relatii de prietenie fara sa fi baut, vorba dansului, vreo bere vreodata.
Despre Gde ...puteti auzi, in stilu-i inconfundabil, ce spune Dan C. Mihailescu: http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_constantin-stan-gde-buharest-editura-charmides_12870.html
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
***
RăspundețiȘtergereUn premiu legitim bucură nu numai pe cel căruia îi e destinat, dar şi publicul cititor, căci îi oferă şansa normalităţii şi a firescului.
Felicitări,
Felicitari!
RăspundețiȘtergere