Furt. Prin ignoranţă sau nu, dar tot furt

Aflu de la Gelu Negrea că, de curând, o tânără, pe numele ei Adina Roseti, a debutat la editura Curtea-Veche cu un roman al cărui titlu este “Deadline”. Am verificat informaţia şi am rămas siderat: chiar aşa e. Cum nu cred în coincidenţe şi nici în fenomene paranormale, nu îmi rămâne decât să cred că domnişoarei, plăcându-i foarte tare, titlul romanului meu “Deadline”, şi l-a însuşit ca pe un bun găsit la marginea drumului. Romanul meu a apărut în 2003, la editura Floare Albastră, a fost comentat, enumerat, ştiut, menţionat de câtre mine atât în bibliografia cărţilor mele cât şi pe coperta a IV-a a romanului “Gerda”, 2004, editura Cartea Românească, premiat de Academia Română, cât şi pe coperta a IV-a a altui roman “Trăieşte şi mergi mai departe”, editura Pămantul, 2009 (premiat de câteva ori în acest an şi nominalizat la premiile Uniunii Scriitorilor din România).
Ignoranţa nu poate fi invocată ca scuză. Este un principiu de drept roman. Dar şi un principiu al bunului simţ.
Voi soma editura să retragă de pe piaţă cartea, eventual să o republice cu un alt titlu. Iar tinerei autoare îi voi cere să îşi ceară scuze în mod public.
În caz contrar, mă voi vedea obligat să mă adresez justiţiei, prin Copyro, organism de gestionare colectivă a drepturilor de autor, al cărui membru sunt, acuzând, în baza Legii privind dreptul de proprietate intelectuală, editura şi autoarea de furt.