Vodevil cu Trandafir în coadă
Aflată într-o pasă neagră majoră a meseriei sale –dacă a turui fără încetare şi a promova manelişti tot fără încetare e o profesie! – Teo Trandafir a intrat în politică. Nu mai era pe o cotă înaltă a popuarităţii, dar oricum era mai agreată decât doamna de la Loto (despre care românul crede că e cea mai mare escrocherie de stat, la care doamna se făcuse părtaşă) şi astfel ajunse dumneaei în Parlament ca reprezentată de vază a PD-L. La prima confruntare majoră, doamna puse la cale de o comedie, de un vodevil arătându-ne cum se face politică românească. Fac o paranteză: nu discut aici imoralitatea –şi se va vedea – şi ilegalitatea Legilor propuse de Guvern pentru a scoate ţara din criză. Sunt convins că la la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ele (cel puţin cea privind tăierea pensiilor) vor primi aviz negativ. Dar, aşa a gândit partidul la care madame de la Rose se înscrise, aderă, îi îmbrăţişă doctrina şi deveni colegă de aspiraţii, de idealuri politice cu cei care au ca deviză “mai bine să plângă mă-sa decât mama!” adică “mai bine să moară ăia de foame decât să pierdem noi din profituri”. Dar, ce nu face omul spre a obţine un ban mai ales nemuncit? Se umileşte, joacă teatru ieftin invocând necazuri de familie, are nevoie de bani pentru medicamente, practică şantajul emoţional şi, uneori chiar, cu eforturi pentru că nu îi e în fire, se comportă civilizat! Când îi reuşesc tertipurile, românul nostru schimbă macazul, privirea i se ridică din ţărână, îşi aduce aminte că are şi el onoare şi demnitate, iar când nu - îţi zice aşa cum mi-a zis o lichea obşnuită a trăi din astfel de practici: “adică, te-au friaierit toţi şi eu nu pot să te fraieresc?!” Vă daţi seama că dacă la sume modice se practică lipsa de scrupul –şi de demnitate – ce pot isca milioane, sute de milioane de euro?! Doamna Teo Trandafir trebuia să ştie toate astea când a intrat în politică şi în respectivul partid. Numai că, în spiritul românului care şi-a văzut sacii în căruţă, doamna Teo şi-a adus aminte că are onoare, demnitate şi că viaţa ei e show-ul care aduce rating: a votat împotriva propriului partid, ba, mai mult, s-a îmbrăţişat ca-n Caragiale cu opoziţia. Sunt convins că doamnei i-a crescut popularitatea, dar gestul său –nu numai politic ci şi uman – este imoral. Politic, există o disciplină de partid, iar când deciziile partidului tău contravin principiilor tale îţi dai demisia. Uman, este imoral “să înjuri partidul pe banii partidului” (cum zicea Nichita), să-l desfizi, să-l dispreţuieşti pe cel ce tocmai te-a scos dintr-un necaz (real sau închipui!) E lipsă de caracter ce-a arătat doamna Teo, iar gestul ăsta, aparent mărunt, e doar vârful aisbergului cufundat bine în oceanul unei moralitati precare. Pe un astfel de om nu poţi pune bază: va lua decizii în funcţie de interesul său imediat. Interesul imediat al mneai a fost creşterea popularităţii. dar, atenţie, zicea Bogza într-un poem (iertare dacă citatul nu este foarte exact: “cine-a mâncat carne de sub şaua cailor va mai mânca, o, gotilor!” Cine a jucat o dată teatrul falsei umilinţe, cine şi-a călcat pe demnitate, orgoliu, pozând în alt ceva decât este o va mai face. Între timp, va aduna zgură în suflet şi dorinţe de meschine răzbunări. Cu ce anume să se fi simţit doamna Trandafir pusă la zid în timpul desemnării sale drept candidat sau în timpul campaniei încât la prima ocazie să dea o aşa lovitură (ca să nu-i zic copită) partidului rămâne, deocamdată, un mister!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu