CONSTANTIN STAN, GDE BUHAREST

de Mihail Galatanu

Un titlu antologic pentru o carte antologică. Nu poate să îţi iasă din cap întrebarea:”Gde, Buharest?”, pe care o puneau soldaţii sovietici, ca să se „orienteze” prin România: încotro se află Bucureştiul. Bună întrebare: de reflectat la ea chiar şi pentru cancelariile occidentale. Constantin Stan, orice s-ar spune, are vână epică.
Este moştenitorul generaţiei în care au pâlpâit, pe rând – şi s-au stins Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Ioan Lăcustă...
Constantin Stan a avut talent încă de la începutul începuturilor: abia acum s-a apucat să îl valorifice cu adevărat.
Am citit primul fragment cu mult timp în urmă – cel cu care se deschide cartea. Da, acela în care personajul de la începutul cărţii stă şi îşi numără banii, îşi aşează copeicile, rublele în fâşicuri pentru vodcă...
Antologic pasaj!
Sub cupola – şi clopotele – faimoasei biserici Vasili Blajenîi...
Ce atmosferă mai rusească ar fi putut autorul să creeze? Şi asta e o performanţă în sine – mai cu seamă că nu avem cunoştinţă ca autorul să fi trăit în acel spaţiu.
Dar talentul poate chiar orice. Şi aşa se întâmplă şi la Constantin Stan.

(efninace, carti)