De ce-ai venit, de ce-ai mai fi ramas?

Prozatorii bucureşteni – 221 cu cotizaţia la zi, plus vreo 80 de uituci – au fost plăcut surprinşi de prezenţa staff-ului Uniunii Scriitorilor la adunarea lor generală de alegeri. Preşedintele Nicolae Manolescu, vicepreşedinţii Gabriel Chifu şi Varujan Vosganian accentuau prin prezenţa în sala Teatrului Nottara importanţa pe care această secţie a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti o are cantitativ dar mai ales calitativ. După ce, în totală confuzie între o asociaţie culturală nonprofit şi o instituţie, confuzie ce oscila între nepricepere şi rea voinţă, Varujan Vosganian ţinu un discurs fulminant împotriva federalizării Uniunii –« greii » Uniunii se volatilizară din sală, semănând cu poliţiştii comunitari care, trecând pe la o nuntă sau petrecere, beau un ţoi şi văzând că lucrurile sunt liniştite, plictisitor de liniştite, o pornesc agale mai departe. Nici un cuvinţel, nici « la revedere », nici, cum zice românul, « ‘tu-vă în ... ». De ce au plecat am înţeles, dar de ce-or mai fi venit nu am mai priceput. Să bănuim că tonul civilizat, atmosfera urbană şi atitudinea colegială în care s-a desfăşurat adunarea generală a secţiei proză nu au fost pe gustul conducerii Uniunii? 
Pentru următorii patru ani conducerea secţiei va fi asigurată de Constantin Stan (preşedinte), Aurel Maria Baros (vicepreşedinte), Mircea Micu, Iulian Neacşu, Mariana Sipoş, Mircea Constantinescu, Ştefania Coşovei, Valentin Hossu-Longin şi Nic. Iliescu (membri ai comitetului)