Un pui de polemica

Apar, din cand in cand, voci din „bobor" care, brusc, sunt achiesate de Uniunea Scriitorilor. Mai antart, un specialist in dat cu gura se arata oripilat ca a vazut el, el cu ochii lui, doi scriitori beti. De aici, pana la a medita asupra rosturilor Uniunii, la rostul existentei scriitorului roman „nu a mai fost decat un pas", vorba marilor reporteri ai stirilor de la ora 5. 

Mai de curand, sari cu gura si un tinerel, ca a citit el lista nou intratilor in Uniunea Scriitorilor si ca el n-a auzit decat despre vreo cativa. Adica, vezi, Doamne, Uniunea asta e plina de autori fara valoare. Gabriel Chifu, vicepresedinte al Uniunii, a incercat in revista „Ramuri" mai degraba sa filosofeze in jurul ideii de breasla, de atractivitate a Uniunii, de conditia scriitorului decat sa-i raspunda la obiect degraba infoiatului. Don Gabi nu are structura de polemist, iar preopinentul sau n-avea argumente asa ca polemica se facu un pui de scandal care muri in gaoace. De ce-l resuscitez eu? Pentru ca despre scriitori si breasla isi permit multi sa vorbeasca in necunostinta de cauza, facand figura celui care moare de grija altuia, precum cainele de drum lung. Uniunea Scriitorilor este o institutie de interes public, dar care nu traieste din bani publici. Ea este o asociatie profesionala ce functioneaza in baza unui statut propriu. Nu este un club care aduna numai geniile literaturii, dar a avut si are ca membri toti scriitorii reprezentativi si de mare valoare ai acestei tari. 

O literatura si o cultura nu se fac numai cu genii. Patul germinativ necesar aparitiei unor opere si autori exceptionali este, la noi ca si in alte parti, produs de multimea de autori buni. Si eu m-as putea intreba, rasfoind revista la care scrie incrancenatul autor, de ce publica X sau Y despre care eu nu am auzit si de care, sunt convins, multi alti cititori nu au auzit. Ba, eu as fi mai indreptatit, in calitatea de cititor care plateste gazeta, sa intreb asta. Unii trebuie sa ocupe spatiul si o fac onest, altii nu sunt cunoscuti, dar s-ar putea ca talentul si sansa, oportunismul/carierismul si tenacitatea, sa-i ajute in lumea asta degraba devoratoare de fragede talente. Asadar, nici in Uniunea Scriitorilor nu intra scriitori gata notorii. E si greu de crezut ca, dupa numai trei carti publicate, un autor a si devenit star national. Mai ales in conditiile in care informatia culturala circula greu, iar noii nostri colegi sunt din Sibiu, Deva, Satu Mare etc. Eu am avut revelatia unor autori extraordinari in „provincie", cunoscandu-i mai intai si mai apoi citindu-le cartile pe care mi le dadusera. A citit onorabilul revoltat vreo carte a vreunui autor din lista noilor membri? Ce facem - confundam notorietatea cu valoarea, textele cu circulatia numelor? Nu stie domnia sa ca fara televiziuni nu existi in public? Si cati scriitori de valoare a vazut defiland pe la posturile TV? Sau poate s-a facut el foarte cunoscut dupa o reteta personala de notorietate - doar scriind la o revista culturala si, eventual, pe blogul personal?

http://www.qmagazine.ro/articole/3767/Cultura-in-vremuri-de-bejenie--Un-pui-de-polemica.html