Mă amuză modernizarea, deformată, a zicalei “ai carte, ai parte!” folosită de către intelectuali în favoarea intelectualului! Adică, vezi, Doamne, cine are studii va avea parte de o viaţă mai uşoară, va tăia din tortul vieţii o felie mai mare şi mai dulce! Eroare! Eroare de două ori: mai întâi că nu la oarece diplomă se referea zicala ci la carte ca scrisoare de recomandare, de un insemn de recunoaştere (Horea duce împăratului o carte –desigur, nu de genul “Orbitor” şi nici una de Coelho – ci un insemn, o “carte”, de recunoaştere ca membru al masoneriei!). şi nici că intelectualii ar avea o viaţă mai bună. Cine are carte – în sensul originar – are parte de contracte grase cu statul, are acces, prin alegeri libere, democratice şi “necărţuite” la statutul de europarlamentar, pentru că aşa “sa-ntâmplat” (după cum scrie Elena Băsescu), are bani cu nemiluita, poze pe rpiam pagină şi adoraţia tinerelor siliconate sau nu. Zicala “ai carte, ai parte” în sens originar, propriu, profund şia devarăta se aplica pentru Parlamentul României, oamenii politici şi fitzosilor din Dorobanţi. Ceilalţi, cu diplome şi cărţi, să se abţină!
PS "De din vale de Rovina/ Graim, doamna, catre tine/ Nu din gura ci din CARTE/ ca ne esti asa de parte"
Perfect adevărat!
RăspundețiȘtergereAm fost nevoită să mă duc la o întâlnire la un club din Dorobanţi şi, dacă aş fi putut,aş fi fotografiat acele feţe, acele gesturi, acele vorbe, acele haine, acele fiţe. Numai bune de un roman mustind de umor negru!