A lăsat cartea deoparte şi a început să povestească despre întâlnirile sale cu Sadoveanu, Tristan Tzara, Arghezi. Nu erau dezvăluirile la care poate ne aşteptam, nu se găseau prea multe întâmplări dintre acelea care fac farmecul evocărilor, mai ales orale, dar lângă noi se găsea un om care îl întâlnise şi conversase cu Arghezi, la Zurich, îi ascultase tăcerile îndelungi, parcă într-o abstragere din timp, ale lui Sadoveanu. Şi, dacă ar fi fost după curiozitatea celor prezenţi la a treia şedinţă a Clubului de proză, Mircea Maliţa ar fi povestit până spre hotarul dintre noapte şi zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu