luni, 21 iunie 2010

Lansarea romanului "Gde Buharest"

Vineri, 25 iunie, orele 17, Sala Oglinzilor, Calea Victoriei 115

Invitata mea speciala la aceasta lansare este Alexandra Tabacu care va sustine un mic recital la pian. Alexandra are 8 ani si a obtinut locul al doilea la Concursul national de pian!

Actorul Tudorel Filimon, de la Teatrul Metropolis, va citi cateva fragmente din roman

Despre romanul "Gde Buharest" vor vorbi Mircea Barsila, Dan Cristea, Corneliu Ostahie

MIRCEA BARSILA despre "Gde Buharest": 
In centrul romanului ,,Gde Buharest'', un roman într-adevăr magistral sub toate aspectele, se află ,,un simplu cetăţean'' - Ivan Mihailovici Saproşkinov - a cărui ,,religie'' are trei componente: votculiţa băută ritualic, la intervale egale de timp, în timpul serviciului, slujba şi obedienţa socială trăită, zi de zi, abulic.  
Solipsistul, apaticul şi umilul cetăţean se lasă ademenit, în final, de imprevizibila dorinţă a depărtărilor simbolizate, din motive personale esenţiale, de oraşul Buharest. 
Drama personajului, în încenuşata lume a comunismului sovietic, cu aberantele ei mecanisme specifice societăţilor de tip totalitarist, este construită într-o modalitate ce stârneşte încântarea cititorului încă din primele pagini, prin frumusetea scriiturii : o scriitură a cărei fervoare ilustrează aşa-numita bucurie a scrierii şi, respectiv, o impecabilă măiestrie artistică.

CORNELIU OSTAHIE despre “Gde Buharest”:
“Gde Buharest” reprezintă, înainte de toate, o parabolă referitoare la esenţa malefică şi distructivă a comunismului. Este, in egală măsură, o meditaţie gravă asupra sensului istoriei relativ recente şi, deopotrivă, asupra viitorului. Profunzimea neliniştitoare a acestei meditaţii este insă “ambalată” intr-un limbaj epic – spumos şi eclatant, plin de umor şi de neprevăzut –, având in vedere faptul că vectorul ales de autor pentru a-şi face cunoscută opinia intr-o problemă care constituie şi va continua să constituie mult timp de aici inainte piatra de incercare a istoricilor şi filosofilor este proza, domeniu in care Constantin Stan a inregistrat o serie de reusite indiscutabile, incepand cu “Carapacea” şi terminând cu “Trăieşte şi mergi mai departe”, reuşite care l-au plasat in prim-planul generaţiei de scriitori români aflaţi la vârsta deplinei maturitati creatoare.
Indiscutabil, Constantin Stan va izbuti cu această nouă carte să-si consolideze imaginea de scriitor “serios”, de autor dedicat unor teme majore, care, in ciuda faptului ca au fost intoarse pe toate feţele de-a lungul timpului, isi dovedesc necontenit actualitatea. Ceea ce este nou de această dată in modul sau de abordare consta, asa cum sugeram puţin mai sus, in maniera relaxată, umoristică şi caricaturală de narare, dar, deopotrivă, şi in intreţinerea unei atmosfere crispate, dramatice şi chiar inspăimântătoare undeva, in fundalul scriiturii, prin mijloace stilistice de o mare subtilitate care ar merita ele insele o lungă discuţie separată.


Un fel de sinopsis
În fiecare zi, la unsprezece fix, Ivan Mihailovici Saproşkinov îi inmânează un vraf de dosare Marfei Stanilova. Este funcţionar principal clasa II-a într-o Instituţie, după ce o lungă perioadă a vieţii sale a fost activist. Intr-un anume fel, slujba sa este o recompensă a delaţiunii săvârşite împotriva celui ce l-a introdus in sistem şi căruia i-a fost mâna dreaptă mulţi ani.
Saproşkinov nu ştie şi nici nu-l interesează ce conţin acele dosare, nu ştie şi nici nu-l interesează unde le duce Marfa Stanilova. Principala sa preocupare este de a-şi omorî timpul între două păhăruţe de votcă, aşteptând ca pendula să bată patru şi jumătate pentru a pleca fie acasă, fie la cârciumă.
Viaţa sa tihnită este, din când în când, tulburată de fragmente de timp şi de întâmplări ce coboară din cupola ţesută în jurul candelabrului cu 128 de braţe din biroul său, dar mai ales de gândul că undeva în această lume, la Bucureşti, există un frate. Dacă el este fiul unui soldat român, atunci sigur, spre a asigura simetria lumii, tatăl său, soldat sovietic în al doilea război mondial, trebuie să fi făcut un copil în România.
Schimbările de regim şi preluarea Instituţiei de un alt cuplu, Boris şi Ludmila –oameni tineri -, îl conving pe Ivan Mihailovici să plece, pe jos, la Bucureşti în căutarea fratelui. Este sigur că îl va recunoaşte imediat pentru că ei toţi, bastarzii celui de-la doilea război mondial, se recunosc între ei.

Dupa ce se vor fi ratacit in evenimentele din decembrie 1989 din Romania, nestiind nici ei de partea cui au fost,  vor porni tot pe jos impreuna la Berlin, căutându-şi alţi fraţi.
Dar astea sigur se vor intampla in cel de-la doilea volum!

4 comentarii:

  1. La cât mai multe apariţii.
    Felicitări...

    RăspundețiȘtergere
  2. Puştoaicele lui 2004-2005, lăfăite în poveşti bune, scrise cu ambiţ pe-un colţar din Colentina, vă îmbrăţişează cu draaaag (cât mai curând offline, sperăm :))

    Felicitări, la cât mai multe apariţii!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, fetelor. Mi-aduc aminte de voi cu multa placere -erai vesele si talentate. Sper ca va e bine. Va astept cu o cafea si mult drag sa depanam povesti.

    RăspundețiȘtergere
  4. va rog sa-mi dati o adresa de e-mail a lui corneliu ostahie-cosmin (daca nu va deranjez prea mult, la adresa mea : soulbrain2001@yahoo.com)
    va multumesc din suflet !

    RăspundețiȘtergere

 
©Constantin Stan 2009. Toate drepturile rezervate.