duminică, 3 octombrie 2010

Sub lupă

Vizita doamnei Muller

Herta Muller a venit la Bucureşti. Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, scriitoarea germană de origine română –aşa cum este cunoscută şi după cum se prezintă – a avut o conferinţă publică la Ateneul Român şi o sesiune de autografe la librăria Humanitas. De fapt, conferinţa a fost un dialog cu Gabriel Liiceanu, diectorul editurii care a iniţiat seria de autor Herta Muller, un dialog din care presa a înţeles şi a relatat că a fost o punere la punct a lui Liiceanu. Am citit ample fragmente şi am urmărit cele declarate de doamna Muller nu numai pe scena Ateneului. M-a entuziasmat şi pe mine ca şi pe alţi români faptul că domnia sa nu a uitat limba română, fapt remarcabil pentru un scriitor care a trăit (primii) 35 de ani în România şi (următorii) 23 în Germania. Civilizaţia puternică se amprentează nu numai în conştiinţa, în sufletul, dar şi în bagajul lingvistic: “mici”, “lubeniţe”, “zacuscă” şi “căcat” au fost nu numai cuvintele de care şi-a amintit foarte bine ci şi conceptele cheie pentru a defini civilizaţia românească, raporturile scriitoarei cu ţara în care s-a născut şi amintirile de neuitat. Faptul că funcţionarele de la poştă se uitau la doamna Muller în anii ’80 ca la un “căcat” – mă văd nevoit să o citez spre a nu deforma spusele unui laureat al Premiului Nobel – a produs traume adânci de felul celora în care un strălucit savant nu va uita niciodată că un profesor i-a dat o notă mică în clasele primare. Din păcate, lumea românească nu a evoluat, iar cei prezenţi la Ateneu au venit la conferinţa doamnei Muller ca la “circ”, iarăşi citez exact. În fapt, viaţa însăşi în România a fost pentru Herta Muller un imens şi necontenit supliciu. Hărţuită de securitate, izolată de câtre oamenii de cultură –care nu au avut curajul de a face disidenţă – nu a primit recunoaşterea binemeritată. Nici atunci, nici acum. Pentru că România nu s-a lepădat încă de securiştii ei. Securiştii din România – mai precis, securiştii români – sunt tot ceea ce detestă, urăşte mai aprig scriitoarea pe lumea asta. Pe bunul său prieten Oskar Pastior –şi el turnător la securitate – îl înţelege pentru că “dacă refuzai să scrii ce îţi spuneau ei puteai înfunda chiar şi puşcăria”. Slavă Domnului că lui Pastior bunul Dumnezeu i-a arătat calea spre a nu ajunge acolo, adică la puşcărie. În cel mai pur stil umanist, Herta Muller nu îşi poate blama prietenul despre care şi cu care a scris şi o carte. Părinţii ni-i dă Dumnezeu, prietenii ni-i alegem.
Vizita doamnei Muller la Bucureşti a semănat izbitor, pentru mine, cu o piesă a lui Friedrich Durrenmat. Piesa se chema “Vizita bătrânei doamne” Ea descrie drama trăită de Carla Zachanassian acum o femeie in vârstă, bogată şi cochetă ce se reintoarce intr-un sat, Gullen din Elveţia, de unde cu mulţi ani în urmă fusese părăsită de iubitul ei, după o poveste de dragoste. Rămasă însărcinată, fusese marginalizată, ostracizată şi nevoită să fugă la oraş pentru a-şi câştiga existenţa.
Rămasă văduvă în urma decesului soţului ei, un miliardar cu care se căsătorise in oras, se întoarce in Gullen cu dorinţa de răzbunare împotriva fostului iubit Serge Miller, acum un bărbat matur şi oarecum realizat financiar, şi a sătenilor. Ea promite că va finanţa satul, va ajuta la prosperitatea acestuia, ii cumpără incetul cu incetul pe "mai marii" satului , inclusiv pe paroh, şi nu cere nimic in schimb decât moartea bărbatului Serge Miller.
Sigur, sunt şi nişte mici deosebiri: Herta Muller nu a trăit nicio poveste de dragoste cu cel/cei pe care îi pune acum la zid, nu a promis nicio finanţare şi a fost cam departe de interpretarea lui Ingrid Bergman din filmul care, în bună măsură, a făcut celebră piesa de teatru.

3 comentarii:

  1. Buna ziua,

    sunt F. Oros, locuiesc in Oradea si incerc de mai bine de un an sa gasesc in librarii romanul ,,Gerda,,. Am incercat si pe la librariile din Iasi, Timisoara, Cluj, la vanzatorii ambulanti si pe diverse site-uri de profil. Am scris pana si la editura Cartea Romaneasca - preluata acum de Polirom, insa nu am primit nici un raspuns. Vreau sa va rog, daca mai aveti disponibil vreun exemplar - il cumpar si va trimit contravaloarea in modul dorit de dumneavoastra. Daca nu este posibil, va rog sa-mi indicati o alta modalitate de a cumpara cartea. Va multumesc. tinaoros@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru Falvo:
    afacerile nu se fac asa, cel care vine cu propunerea contacteaza! de tepe d-astea trimite-mi un email sunt satul pana peste cap!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu-i o noutate ca acest premiu se acorda dupa criterii politice. Si cu Herta Muller s-a intamplat, helas! acelasi lucru.Securitatea , ca unic personaj al romanelor sale, se strecoara, insidios, in chiar aerul pe care-l respira azi autoarea.Din pacate, ura viscerala care nu-i da pace, umbreste latura poetica a prozei sale.
    Herta Muller este supraevaluata estetic, asemenea lui Cartaresca, in ciuda legitimitatii pe care i-o confera acesta premiu.
    In sfarsit, Llosa...

    RăspundețiȘtergere

 
©Constantin Stan 2009. Toate drepturile rezervate.