Fise de roman

Exoneratul

Amicul se aşaza la masa unde stie ca sunt bani. Nu e expansiv, nu e placid, pare doar preocupat. Nu comanda nimic. E o situatie stanjenitoare. inghit cu noduri din paharul de vin sau din halba de bere. Ii ofer o bere. Amicul o accepta, fara nicio reactie. N-a cerut-o, nu mi-a cerut-o, dar nici nu e atat de prost incat sa o refuze. Imi face un hatar acceptand-o. Nu e prin asta obligat la nimic, niciodata nu o sa se spuna despre el ca mi-a cerut vreodata ceva. Bea din bere fara patima, fara placere evidenta. O bea ca eu sa nu ma simt nemernic ca el se uita cum eu beau si el - nu. Cand berea lui e pe sfarsite, are grija sa spuna ceva din care sa inteleg cat de bine o duc eu si cat de rau el. E o constatare alba, neutra, genul “dar asta nu e problema ta”. Ii mai ofer o bere pentru ca, nu-i asa, eu nu am problemele lui.
Intr-un tarziu, cand plecam spre casa, amicul se uita lung la bulevardul golit de mijloace de transport in comun, se uita impacientat la ceas. Si pe mine nu ma lasa inima sa ma urc in taxi, lasandu-l în mijlocul nopţii si orasului. Nu imi cere, dar ma simt, nu, nu, obligat, ci pur si simplu, intr-o stare de jena pe care o incerc,  si-i intind 50 de lei. Ii ia cu miscari neprecipitate, indiferente, facandu-mi un alt hatar.
A doua zi, intalnindu-l, se uita la mine ca prin sticla. Nu are nici macar obligatia sa isi aduca aminte. Vreo datorie morala? Recunostinta? Recunostinta e un gest profund imoral! El nu mi-a cerut nimic niciodata.
Si nu e de mirare ca totdeauna amicul are mai multi bani in buzunar decat mine si ca viata lui e mult mai confortabila decat a mea, ca bunastarea lui morala isi rade de prostia mea de a crede ca el, cu adevarat, nu avea bani nici macar de o bere!
Cu banii economisiti, intr-un bar, amicul se rastoarna pe spate, pufaie a dezgust cand isi aminteste, si isi comanda un wiskey dublu fara gheata si fara sifon, filosofand despre deliciile artei. De a trai. De a pacali. De a fi. In alta lume decat cea lumeasca. Exonerat de obligatii. Pe care, de altfel, nu i le-a impus nimeni, nici macar norma omenescului bun simt.