Violenta fiintei umane

Televiziunea franceză a realizat un experiment spre a evalua reacţia publicului la violenţă: un participant la un concurs era pedepsit pentru fiecare răspuns greşit afministrându-i-se şocuri electrice. În niciun moment, publicul nu a cerut clemenţă pentru “nenorocit”, ba, dimpotrtivă, a reacţionat până la delir când tensiunea ce trebuia să-i străbată corpul celui aflat pe scaunul electric creştea. Doar câţiva participanţi la acest experiment –şi care nu aveau ştiinţă că, totuşi, este doar o simulare – au fost cuprinşi de milă şi au refuzat administrarea pedepsei. Imaginile nu difereau cu nimic de acele spectacole de ev mediu în care mulţimea era isterizată de plăcerea de a vedea decapitări, arderi pe rug sau torturi. Aşadar, natura umană nu este funcţie de civilizaţie, tehnologie, educaţie. Nimic nu pare a produce o plăcere mai mare decât a bedea durerea celuilalt, nimic nu pare a exercita o fascinaţie mai puternică decât aceea de a-i produce celuilalt răul, de a-i pricinui suferinţa până dincolo de suportabilitatea umană. Chpul se desfigurează, trupul intră aproape în fibrilaţie, mintea e în transă în acele moment. Fiinţa angelică de până atunci se transfigurează în plăcerea de a produce răul: fizic, psihic, sufletesc.