Golanisme

Caracteristica principală a golaniei este sfidarea. Specimenul iţi râde în nas şi te întreabă cu un rânjet batjocoritor: “alo, domne, dar ce-am făcut de te iei de mine?!” Pozează în nevinovat, în neştiutor şi în om cu bune intenţii. Afişează un fals respect (ca într-o povestire de-a lui Mircea Nedelciu in care golanasul din trenul de navetisti zice “bre nea Gheorghe, io te respect ca pe tatăl meu dar dacă îţi fut două peste ochi!”), se arată aparent umil şi neajutorat tocmai spre a-ţi sublinia puterea lui. Puterea discreţionară e golănie, domnia bunului plac e golănie, a intoarce spatele a nepasare, indiferenta, a plictiseala, a lehamite e golanie,  a minţi cu nonşalanţă privindu-l pe celălalt cu sclipiri de rânjet în ochi şi întins pe toată faţa e golănie. Superioritatea cu care te tratează când se ştie călare pe situaţie şi clemenţa pe care o cere când sorţii nu-i mai sunt favorabili sunt tot mărci ale golăniei. Există golănie în viaţa politică, literară, socială, sentimentală. Există şi se manifestă din plin şi în media şi în cluburi de fiţe şi pe bloguri nu numai în tramvaie, pe stradă ori în spatele blocurilor Golănia este o formă de violenţă, în primul rând psihică, pentru ca exclude de la bun început bunul simţ in relatia cu celalalt.